Astăzi vreau să discutăm despre acele axe și direcții strategice despre care vă vorbeam în articolul anterior.
Așa cum v-am spus, Strategia de Securitate a SUA individualizează patru axe geopolitice, patru priorități transversale și două orientări strategice. Astăzi vă invit să le analizăm împreună.
1. Axele geopolitice
În lectura strategiei se pot individualiza patru axe geopolitice, după cum urmează:
1. Axa vestică
Axa vestică vizează securitatea emisferei occidentale și ceea ce strategia numește corolarul lui Trump al Doctrinei Monroe.
Poate că aceasta este cea mai neînțeleasă axă, pentru că, dacă vă aduceți aminte, la începutul tensiunilor cu America Latină și după intervenția în Venezuela, majoritatea experților vorbeau despre revenirea la Doctrina Monroe. Ceea ce era, de fapt, o greșeală de analiză, bazată pe o neînțelegere a strategiei, a regândirii viziunii de securitate a SUA și, bineînțeles, pe o lipsă de cunoaștere în privința teoriilor relațiilor internaționale.
Era evident că SUA nu se vor limita la axa vestică, dar aceasta reprezintă o precondiție de securitate pentru liniștea Statelor Unite.
Să ne înțelegem: atâta timp cât sistemul internațional se afla sub o Pax Americana, în care Statele Unite dominau, impuneau reguli și stabileau conduita jocului politic, era mai puțin relevant faptul că regimul Chavez sau, mai târziu, regimul lui Maduro criticau Statele Unite sau făceau presiuni în regiune.
Dar, odată cu renegocierea pozițiilor la nivel internațional și cu ceea ce Trump numește în strategia de securitate redefinirea politicii internaționale printr-o încălcare substanțială a regulilor mutual stabilite, era evident că situația urma să se schimbe.
Capturarea lui Maduro produce două efecte. În primul rând, elimină un pilon al opoziției din America Latină. În al doilea rând, are un efect de domino asupra securității energetice regionale și globale.
Odată cu controlul asupra hidrocarburilor din Venezuela, Statele Unite rezolvă, încet și sigur, problema Cubei. Și să ne aducem aminte de criza rachetelor din Cuba din perioada Războiului Rece și de pericolul pe care Cuba îl poate reprezenta, mai ales având în vedere proximitatea sa față de SUA. Dar, în același timp, rezolvă și o problemă mai mare: China, unul dintre competitorii globali, căreia i-a restricționat accesul la 55% din petrolul exportat de Venezuela.
Odată cu securizarea acestei dimensiuni globale, apare și una puternic internă, și anume migrația, criminalitatea transfrontalieră și narcoterorismul, toate indicate ca probleme de securitate națională pentru SUA.
Deci, iată că reglarea fluxurilor în axa vestică generează două efecte: pe de o parte, creșterea influenței Statelor Unite la nivel global și eliminarea unor potențiali adversari; pe de altă parte, creșterea securității naționale prin limitarea amenințărilor transfrontaliere.
2. Axa indo-pacifică
Axa indo-pacifică se concentrează pe menținerea unui Indo-Pacific liber și deschis, pe apărarea libertății de navigație și pe protejarea rutelor comerciale.
Dar această axă are în vedere și contracararea rivalilor strategici, iar aici vorbim în primul rând despre China, precum și protejarea intereselor americane în Japonia, Taiwan și Coreea de Sud.
3. Axa europeană / euro-atlantică
Sprijinirea securității europene este importantă, menținerea coeziunii spațiului occidental este la fel de importantă, iar limitarea acțiunilor competitorului regional, Rusia, reprezintă, fără doar și poate, obiective de securitate.
Singura întrebare care se pune este costul pe care SUA este dispusă să-l plătească pentru această securitate. Se vorbește despre regândirea NATO. Trump a criticat în repetate rânduri Uniunea Europeană și statele europene. Renegocierea angajamentelor de securitate cu statele europene este, de asemenea, pe masa negocierilor.
Acestea nu sunt elemente întâmplătoare, ci țin de modul în care Statele Unite își definesc securitatea națională. Rusia nu mai reprezintă aceeași amenințare pe care o avea în timpul Războiului Rece. Rusia poate fi, deopotrivă, competitor, dar și aliat în acțiunile de limitare a creșterii Chinei la nivel internațional.
Într-un joc al hidrocarburilor, Rusia este un pilon indispensabil, chiar pivotal, pentru atingerea intereselor de securitate americane. Deci, în această axă, ceea ce trebuie să definească statele europene este interesul pe care SUA îl mai are față de securitatea europeană în ordinea priorităților sale globale.
4. Axa Orientului Mijlociu
Și iată că ajungem la axa Orientului Mijlociu, despre care nimeni nu vorbea atunci când analiștii fluturau ideea revenirii la Doctrina Monroe, deși aceasta se regăsea în același paragraf.
Deci iată că acțiunile lui Trump în Iran nu sunt un impuls de moment, ci un pilon strategic pregătit și definit încă dinaintea enunțării Strategiei de Securitate din 2025.
Aici sunt două probleme. Prima este apariția unui hegemon regional cu capabilități nucleare, cum este Iranul. Al doilea element este accesul la resurse energetice.
A doua problemă este deosebit de importantă pentru SUA, dar, deopotrivă, sensibilă pentru China. China are nevoie de acces la resurse energetice pentru a continua să crească. SUA are nevoie de limitarea acestui acces.
Putem vorbi despre o reinventare a politicii de containment din perioada Războiului Rece, doar că, de această dată, ea nu mai este aplicată față de Rusia, ci față de China.
Iar asupra acestui subiect voi reveni în emisiunea următoare.
2. Strategia evidențiază și patru acțiuni transversale:
1. Eliminarea amenințărilor la adresa securității economice a SUA
Aici elementele de competiție cu Rusia și, mai ales, cu China sunt deosebit de importante. Totodată, retragerea Statelor Unite din organizațiile care nu le mai servesc interesele și stoparea finanțării acestora reprezintă un pas pentru atingerea obiectivelor de securitate economică.
2. Protejarea lanțurilor critice de aprovizionare
Aici vorbim atât despre securitatea maritimă, cât și despre accesul la materii prime.
3. Menținerea supremației tehnologice americane
Aceasta vizează domenii-cheie precum inteligența artificială, biotehnologia sau tehnologia cuantică.
4. Impunerea standardelor americane
Aceasta privește tocmai domeniile menționate anterior.
3. Orientările strategice majore
Față de aceste axe și acțiuni transversale, se individualizează două orientări strategice majore:
China – actor principal pe axa indo-pacifică, dar și pe dimensiunea transversală economică și tehnologică.
Rusia – actor principal pe axa europeană și în Orientul Mijlociu, dar și pe dimensiunea transversală energetică și militară.
Aceste două dimensiuni nu pot fi tratate ca axe în sine, ci ca poli de referință ai competiției strategice americane, prezenți în mod diferit în axele geopolitice și în acțiunile transversale.
Conf. univ. dr. habil. Mihaela NATEA
Post-ul ”Geopolitica în 180 de secunde”, cu Mihaela Natea. ”Axe și obiective strategice în politica lui Trump” apare prima dată în Stiri din Mures, Stiri Targu mures – Liderul presei muresene.
